Ruxandra Podlisnic, tânăra basarabeancă care a plecat în lume „cu tricolorul agățat de-o valiză” și „cu harta României Mari în buzunar”

„Eu am plecat de acasă cu tricolorul agățat de o valiză chinuită de-atâtea drumuri și cu harta României Mari în buzunar”. Așa își amintește o tânără din Basarabia începutul călătoriei sale peste Prut, iar mai apoi, în America.

Ruxandra Podlisnic este originară din Bălți, oraș aflat la 138 de kilometri de Chișinău și doar 65 de kilometri distanță de granița cu România. Are 19 ani, iar după absolvirea liceului a decis să se mute la Galați, pentru a studia jurnalismul la Universitatea Dunărea de Jos.

„Sunt o fire curioadă, extrem de curioasă”, își motivează ea alegerea, pe blogul personal. „Nu am pasiuni neobișnuite, nici capacități excepționale. De fapt, m-am născut fără a purta în sine mea ceva deosebit, cu excepția cuvântului românesc. Pasiunile mi le-am cultivat abia după ce am început să iubesc. Astfel, astăzi, tendințele care-mi polarizează stările sunt cărțile, muzica clasică, scena, oratoria, limba franceză. (…) Caut mereu oameni buni și am norocul chiar să-i cunosc”, mai spune ea.

Acesta a fost motivul pentru care în vara acestui an, Ruxandra a decis să trăiască o nouă experiență. Și-a făcut bagajul și, prin intermediul programului Work And Travel, a plecat peste Ocean.

„Niciodată nu mi-a fost frică de necunoscut. Întotdeauna mi-am demonstrat că necunoscutul înseamnă schimbare, iar orice schimbare poate să aducă în viața mea o nouă experiență”, a povestit ea. „În cele patru luni trăite în SUA am fost ca o pasăre călătoare ce nu-și putea încălzi cuibul. Am tot zburat dintr-un stat în altul, până am găsit un cuib mai propice așteptărilor mele. Suprinzător este faptul că zeci de necunoscuți mi-au configurat vechea busolă și m-au ajutat cu o sinceritate nativă să mă orientez într-o lume străină”, și-a amintit ea.

FOTO: Facebook//Ruxandra Podlisnic

A avut șansa astfel să cunoască oameni deosebiți, ei fiind, de fapt, cei care au făcut ca experiența trăită în SUA să fie una specială.

„Important este că toată experiența pe care am căpătat-o în America se datorează oamenilor pe care i-am întâlnit și nu locurilor faimoase (…).Nu pot să-l uit pe Jag, un bărbat de culoare, în vârstă de vreo 60 de ani, care m-a însoțit din Boston până în Portland, doar pentru a-i povesti cât mai multe despre țara Nadiei Comăneci. Mereu o voi ține minte și pe Eileen, o femeie extraordinară și un minunat doctor universitar. Cu această doamnă am avut o discuție specială despre Mircea Eliade, în timp ce mă ajuta să-mi car valiza prin Hyannis”, a scris Ruxandra pe blog.

Și totuși, dragostea de țară nu s-a diminuat în niciul fel, ba mai mult. Un american pe care l-a cunoscut atunci i-a reconfirmat convingerea că România și Basarabia merită prețuite.

„Am avut marea fericire de a cunoaște un domn american, care a călătorit în peste șaizeci de țări, printre care se numără și România, vizitată de el de șaisprezece ori, dar și Republica Moldova, unde a fost de nouă ori, doar pentru că are o simpatie deosebită față de aceste țări”, a relatat ea. „Am trăit un sentiment indescriptibil de împlinire când acest domn îmi vorbea despre Sighișoara, Cluj, Timișoara, Iași, București, Craiova, dar și despre Soroca, Orhei, Cahul, Tiraspol, Chișinău, Lozova… Și mai mare mi-a fost uimirea când am văzut la geamul lui, tricolorul nostru, atârnat în loc de draperie. Cu toată sinceritatea, David mi-a spus că ar vrea să revină la noi acasă, pentru că avem o imensitate de locuri de arătat și o mare de cuvinte de spus. Și-atunci, cum să nu te-ntorci acasă când ai atât de multe de spus, atâtea locuri de arătat și-atâtea lucruri de făcut?”, se întreabă Ruxandra acum, după întoarcerea din America.

FOTO: Facebook//Ruxandra Podlisnic

„De când am venit acasă am fost întrebată de mai multe ori «la ce bun m-am întors», pe când eu aș fi vrut să mi se spună mai des «bine ai venit acasă»! Probabil povestea mea este puțin mai specială. Eu am plecat de acasă cu tricolorul agățat de o valiză chinuită de-atâtea drumuri și cu harta României Mari în buzunar. Eu am pornit la drum cu gândul de a învăța cât mai mult, dar și de a arăta oamenilor ce pot ei învăța de la mine”, a scris Ruxandra Podlisnic în cele din urmă.